Vederea perfectă crește calitatea vieții !
Imaginați-vă lângă o persoană care vede doar jumătate(culoare și acuitate vizuală) dintr-o superbă auroră boreală, reacția voastră față de cel care vede doar jumătate vă v-a convinge !
Vederea perfectă = acuitate vizuală 1.5 – 2.0, distingerea corectă a culorilor și o coordonare perfectă a globilor oculari în binocularitate.
Globii oculari se formează în jurul celei de-a 22-a zi de viață, sub forma unor caneluri optice, dezvoltarea lor continuând masiv după naștere până în jurul vârstei de trei ani, iar maturitatea oculară fiind atinsă în jurul vârstei de nouă ani. Este important de știut deoarece pot exista probleme oculare ce pot fi ușor remediate până la această vârstă.
- În prima lună de viață copilul nu are lacrimi(nu sunt dezvoltate glandele lacrimale), distinge până la maxim 20 de cm, unghiul de vedere este sub 30 de grade și nu are vedere binoculară, acuitate vizuală aproximativ 0,5/10 sau 5% din normal.
- Copii de până la două luni „nu sunt interesați” de obiecte aflate la o distanță mai mare de 40 de cm, deoarece ei nu disting decât umbre la distanțe mai mari, cauza fiind globii oculari insuficient dezvoltați la această vârstă. Globii oculari fiind mai mici și având o hipermetropie mare rezultă o vedere slabă la distanțe mari.
- În cea de a doua lună de viață încep să apară lacrimile, vederea creste cu până la 60 de cm iar acuitatea vizuală creste la 1/10, foarte important, începe să distingă culori, primele fiind roșu si verde! O să vedem importanța acestor culori pe parcurs.
- Până la cinci-șase luni pot avea un strabism alternant deoarece mușchii oculari sunt prea puțin dezvoltați. După această vârstă apare stabilizarea vederii binoculare iar în următoarea lună va crește unghiul de vedere la 60 de grade.
- La împlinirea primului an de viață, acuitatea vizuală ajunge la aproximativ 4/10 și unghiul de vedere ca la adult.
- La trei ani de viață împliniți copilul are globii oculari relativ dezvoltați, urmând o perioada de creștere mai lentă a acestora, fiind și o perioadă propice pentru primul consult dacă nu au fost probleme și acesta a fost făcut mai devreme.
- În jurul vârstei de 9 ani globii oculari sunt dezvoltați complet, inclusiv musculatura oculară devine rigidă (atenție la forii, tropii, ambliopii, etc. acestea pot fi relativ ușor corectate până la această vârstă).
Pentru părinții de nou-nascuți
Revenind la dezvoltarea globilor oculari care continuă relativ rapid după naștere, probabil ați observat acele proiecții pe tavan în camerele copiilor din filme, ele nu fac parte din imaginația regizorului(optometria există de peste de 100 ani în SUA), aceste proiecții atrăgând atenția copiilor la distanțe diferite, din unghiuri diferite, ajutând atât la o mai bună dezvoltare a mușchilor oculari(fără strabism) cât și la creșterea acuității vizuale(cost aparat de proiecții de diferite forme pe tavan/pereții camerei copilului, aproximativ 30 de lei).
Consultațiile subiective încep aproximativ cu vârsta de trei ani, când copilul poate face anumite diferențe vizuale(litera E sau C întoarse în stânga, sus sau jos,) necesare pentru evaluarea corectă a acuității vizuale.
Vederea binoculară este defapt o vedere monocular-alternantă(ochiul director transmite primul informația) dar din cauza vitezei mari de transmisie a informației vizuale prin SNC(aprox. 130m/s) avem senzația de vedere binoculară.
Verificarea ochiului director se poate face și cu o coală de hârtie facută tub, pus în mana pacientului, rugat să o ducă la unul din ochi și să priveasacă prin acel tub. Ochiul ales de pacient este ochiul director, acesta fiind definit după vârsta de 5 ani.
Ce este astigmatismul, cum apare, cum se manifestă și cum se corectează?
Viciile de refracție precum miopia și hipermetropia(de indice al refracției mediilor refringente din globul ocular sau/și de dimensiune a acestuia) sunt arhicunoscute, miopia se corectează cu minus, hipermetropia cu plus, dar ce este astigmatismul și ce semn are acesta?
Cel mai răspândit astigmatism este cel cornean, care de regula este congenital(din naștere) dar poate fi și traumatic, apărut în urma unor leziuni corneene.
Corneea este primul mediu refringent al globului ocular din exterior spre retina, este transparentă și are forma unei calote sferice.
Atenție la portul lentilelor de contact și la eventuale răni corneene, aceasta se “hrănește” prin ozmoză de la țesuturile adiacente(coroidă,scleră..), deci se vindecă foarte greu, o rană corneeană poate dura 4-6 luni, sau se poate ajunge la keratită!
Pentru a explica astigmatismul cornean congenital trebuie sa ne întoarcem la începutul dezvoltării globilor oculari, în cea de-a doua lună de sarcină, când aceștia au forma unui bob de orez, iar corneea este aproape plată.
În următoarele luni de sarcină corneea se dezvoltă sub forma unei calote sferice, astfel la naștere ea trebuie sa fie cât mai apropiată de o calotă sferică perfectă.
În cele aproximativ șapte luni de dezvoltare corneeană se întâmplă ca la unele persoane să apară un canal format prin creșterea incorecta a corneei într-un anumit meridian. Gândiți-vă la un balon umflat pe care punem o ață și tragem de capetele ei. Pe balon se va forma un canal pe lungimea și lățimea aței. Așa arată și o cornee cu astigmatism.
Acest astigmatism poate apărea și monocular(doar la unul din ochi).
Astigmatismul este corectat cu lentile cilindrice, acestea putând fi scrise cu ambele semne, plus si minus, datorita transpoziției dintre cele doua sfere care alcătuiesc astigmatismul.
Lentilele cilidrice pot fi descrise ca fiind niște lentile sferice cu o anumită putere doar întrun singur meridian.
Cil +1,00 la 90 grade poate fi scris si Sf +1,00 <> Cil -1,00 la 180 grade(+1,00 90* = +1,00<>-1,00 180*)
La preșcolari astigmatismul se manifestă printr-o coordonare slabă ochi-mâini-picioare, își inclină capul des și se apropie de televizor. La școlari, aceștia încurca detaliile la distanță și nu vad bine la tablă. În școala primară pot citi foarte bine de pe carte acasă, dar copie greșit sau nu înțeleg ce scrie pe tablă la scoală(miopie sau astigmatism miopic), iar în multe cazuri copii evită sa spună acest lucru pentru a nu ieși din “zona de confort” din jurul colegilor sau din alte motive.
În general, parinții cu copii preșcolari trebuie sa fie atenți la semne ce pot indica probleme de vedere:
- Copilul stă aproape de tv și/sau de carte/mobil
- Își înclina capul des
- Se freacă la ochi des
- Sensibil la lumină
- Își mișcă un ochi sau ambii spre interior sau exterior și nu privește drept în anumite momente
- Dificultăți în coordonarea ochi-mâini-picioare când se joaca(mingea, bicicletă…)
- Evită activități de genul colorare, desen, puzzel, activități cu detalii mai multe sau o complexitate medie pentru vârsta copilului.
- Atenție limitată pentru vârsta copilului
Ce putem face ca parinți de preșcolari?
- Joacă-te aruncând și prinzând mingea
- Încurajează activități la care folosește coordonarea ochi-maini-picioare(în casa și afară: puzzel, block building, jocuri video de genul wii sau kinect, înot, dans, instrumente muzicale, trotinetă, bicicletă, patine pe gheată, role, etc.)
- Jocuri simple de memorie
- Citește-i cu voce clară și un ton ușor ridicat(ziua) și lasă copilul să vadă ce citesti
- Ofera-i oportunități să coloreze, să taie(hârtie) să lipească
- Încurajează interacțiunea cu alți copii
- Mare atenție la timpul petrecut de copil în mediul aproape, pauze dese, la maxim o jumătate de oră
După cum știți, consultațiile pentru stabilirea dioptriilor se fac prin două metode succesive, Testarea Obiectivă și Testarea Subiectivă, niciodată doar testare obiectivă dacă este posibilă și cea subiectivă(cum am văzut că se mai practică). Dacă exista această posibilitate, aveam tonomate pe stradă iar eu trebuia să-mi schimb profesia!
Testarea Obiectivă, autorefractometria(dioptronul) sau testarea la “aparat” este prin definiție o testare obiectivă, deci nu ține cont de părerea specialistului sau a pacientului. Prin această metodă aflăm valorile dioptrice de bază ale pacientului, valori care vor fi folosite în cea de a doua etapă a consultației la metoda subiectivă. Dacă pacientul are probleme de acomodare a cristalinilor, se poate induce o relaxare a muschilor ciliari și fără atropină!(folosită în general de medicii oftalmologi după ce au făcut o “citire” și fără paralitic ciliar), doar cu ajutorul trusei de lentile de testare, fără să paralizăm mușchii ciliari pentru o simplă refracție !
Chiar dacă v-om folosi la un pacient zece sau mai multe aparate diferite, valorile vor fi extrem de apropiate. Deci valorile de bază ale unui pacient sunt aproape identice la orice dioptron.
Acum 30-40 de ani se făcea schiascopie(obiectiv pacient, subiectiv observator/specialist), cu o fantă de lumină, non-invazivă… care poate da rezultate extrem de apropiate de multe aparate sau tehnici obiective moderne dacă este facută corect !… practic cu o lumânare și ceva cioburi de sticlă refractivă, poți reușii o testare obiectivă corectă !
Testarea Subiectivă este cauza apariției rețetelor diferite ale aceluiași pacient. Interpretarea diferită a specialistului poate fi datorată metodelor de testare diferite și subiectivismul pacientului. Pentru a înlătura aceste probleme putem folosi teste complementare, teste prin care putem deduce dacă pacientul răspunde corect întrebărilor noastre !
Rețetele de ochelari diferite sunt doar interpretări subiective diferite care se referă la aceeași problemă dioptrică !
